prescúră (prescúri),
s.f. –
1. Hostie, pîine sfințită pentru sacrificiul euharistic. –
2. Pîinișoară pentru
pomană. – Mr.
piscură. Sl. (bg., sb., cr.,
pol.)
proskura, din gr. προσφορά „ofrandă” (Cihac, II, 289; Vasmer,
Gr., 124; Conev 111). – Der.
prescornic, s.n. (
sigiliu de
lemn pentru
prescură), prin contaminare cu
pistornic.