pridvór (pridvoáre),
s.n. –
1. Cerdac,
balcon. –
2. Încăpere la intrarea în
biserică, atriu. – Var.
pritvor, priv(d)or. Sl.
pritvorŭ, de la
pritvoriti „a înnădi” (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Conev 80), cf. sb.
pritvor, prevor, slov.
pridvor,
ceh.
pritvor.