primăváră (primăvéri),
s.f. – Al doilea anotimp al
anului. – Mr.
primăveară, prumuveară, megl.
primăveară, istr.
primavera. Lat.
primavera (Diez, I, 441; Pușcariu 1386; REW 6754 și 9765), cf.
alb.
prendëverë (Philippide, II, 652), it., prov., cat., sp.,
port.
primavera, fr.
primevère. – Der.
primăvăratic, adj. (de primăvară);
primăvăriță, s.f. (ghiocel, Galanthus nivalis);
primăvăros, adj. (de primăvară);
împrimăvăra, vb. (a
veni primăvara);
desprimăvăra, vb. (a
veni primăvara).