prund (prúnduri),
s.n. –
1. Pietriș, prundiș. –
2. Albie cu prund. –
3. Mal,
țărm prundos,
matcă de rîu subalpin. Sl.
prądŭ „
dună, banc de
nisip” (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 297; Byhan 328; Conev 40); cf. sb., cr.
prud „
dună”,
pol.
prąd „curent”,
rus.
prud „
heleșteu”. – Der.
prundar, s.m. (alcion, Alcedo aquaticus);
prundărel, s.m. (alcion);
prundaș, s.m. (
pasăre, Calidris arenaria);
prundi, vb. (a acoperi cu pietriș);
prundiș, s.n. (pietriș
mărunt);
prundos, adj. (pietros);
prundui, vb. (a acoperi cu prund, a pietrui).