răpciúgă (răpciúgi),
s.f. – Respirație
grea, morvă. Origine obscură.
Fără îndoială de origine sl., probabil în
loc de *
răpștiugă, de la
răpști „a
murmura”; pentru semantism, cf. sb.
hropati „a
sufla greu”
față de
hropotnija „gripă”, bg.
hropotnica „
catar”,
rus.
sapĕtĭ „a sforăi”
față de
sap „răpciugă” (Cihac, II, 306). – Der.
răpciugos, adj. (cu răpciugă).