rîs (rîsete),
s.n. –
1. Acțiunea de a rîde. –
2. Bătaie de
joc,
zeflemea. – Mr.
arîs. Lat.
rῑsus (Pușcariu 1462; REW 7336), cf. it.
riso, prov., fr., cat.
ris, sp.,
port.
riso. Pl. este un hibrid morfologic,
luat de la
rîset, s.n., cf. Pușcariu,
Lr., 22. – Cf.
rîde. – Der.
surîs, s.n., după fr.
sourire.