raz (rázuri),
–
1. Unealta cioplitorului de
piatră. –
2. Răzuitoare. Sl.
razŭ „tăiș” (Tiktin), cf. sb.
raz. S-a contaminat cu
a arde „a răzui”, schimbînd într-un anumit
fel semantismul cuvîntului sl., în
așa fel încît der. exprimă mai
curînd ideea de „a răzui” sau „a nivela” decît
cea de „a
tăia”. Der.
răzui, vb. (a îndepărta un
strat; a nivela);
răzuitoare, s.f. (unealtă de
ras);
răzuitură, s.f. (
radere);
răzătoare, s.f. (unealtă cu care se
rade);
răzuș, s.n. (
daltă,
otic, răzuitoare, frînă la războiul de
țesut;
sapă);
răzușe, s.f. (Trans., răzuitor);
răzălui, vb. (a răzui), din mag.
reszelni (Cihac, II, 623; Gáldi,
Dict., 154);
răzălău, s.m. (Mold.,
Banat, răzător).