regeá (regéle),
s.f. –
1. Rugăminte,
cerere. –
2. Cel care intervine, avocat. – Var.
răgea, rigea. Tc.
reca, din arab.
riğa „speranță” (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥιτδᾶς,
alb., bg.
riğa. – Der.
regeal (var.
rigeal, răgeal), s.m. (demnitar
turc,
ministru), din tc.
rical;
regealîc, s.n. (intervenție). Toate
aceste cuvinte sînt înv.