regulări, s.f. Acțiunea de a regula și rezultatul ei. – V. regula.
regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.