rob (róbi),
s.m. –
1. Captiv, prizonier de război. –
2. Sclav. –
3. (Bihor)
Hoț. – Mr.
rob. Sl.
rabŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 315), cf. sb., cr.,
ceh.,
pol.,
alb., mag.
rab. – Der.
roabă, s.f. (sclavă;
tărăboanță), la care sensul al doilea este tot sl., cf. sb.
raba „căruță” (după Lacea,
Dacor., III, 745, din
săs.
Rabber);
robaci, adj. (Mold., asiduu, harnic);
robi, vb. (a captiva, a
face sclav; a se
duce; a
trăi ca sclav), cf. sl.
rabiti; robie, s.f. (sclavie, captivitate), cf. sb., cr.
robia;
robcă, s.f. (înv., sclavă);
robime, s.f. (înv., sclavi);
roboti, vb. (Mold., a munic, a trudi), din sl.
rabotiti „a
face robi”, cf.
rus.
rabotatĭ „a
munci”;
robotă (var.
robot), s.f. (Trans.,
clacă;
muncă), din sl.
rabota „captivitate”, cf.
ceh.,
pol.,
rus.
rabota, bg.
rabot;
roboteală, s.f. (
muncă, activitate);
robotaș, s.m. (Trans., clăcaș), din sb.
rabotaš, mag.
rabotos;
robșag, s.n. (Maram., sclavie), din mag.
rabsag;
desrobi, vb. (a
elibera, a da libertate);
desrobitor, adj. (liberator);
robot, s.m. (robot, automat), din
ceh.
robota prin intermediul fr.
robot.