roáde (ród, rós),
vb. – A
rupe cu
dinții, pentru a mînca. – Mr.
arod, aroș, aroadere, megl.
rod, roș, rǫdiri. Lat.
rǒdĕre (Pușcariu 1471; REW 7358), cf. it.
rodere, prov.
roire, v. fr.
roure, sp.,
port.
roer. – Der.
ros, adj. (mîncat; uzat);
rosătură, s.f. (
loc ros,
rană);
rosură, s.f. (roadere, rosătură).