saț
s.n. – Abundență, sațietate, sufuciență. – Var.
sațiu. Lat.
sătĭs, cf. v. fr.
sez „abundență” var., din lat. *
sătius, cuvînt neatestat,
dar pe care Meillet,
DEL, îl consideră necesar pentru a-l explica pe
sătiĕtas. – Der.
nesaț(iu), s.n. (insațietate);
sățios, adj. (care
satură);
nesățios, adj. (insațiabil);
săția, vb. (a se
ghiftui, a se
sătura);
sațietate, s.f., din fr.
satiété.