samsár (samsári),
s.m. –
Misit, mijlocitor, intermediar. – Var.
simsar. Mr.
sîmsar, megl.
sămsar. Tc.
simsar, din arab.
simsar (Roesler 602; Șeineanu, II, 411; Lokotsch 1836; Ronzevalle 101; REW 7930a),
poate prin intermediul sb.
samsar, cf. bg.
simsar, it.
sensale. – Der.
samsarlîc, s.n. (intermediere; codoșlîc), din tc.
simsarlik;
samsăresc, adj. (de
samsari);
samsăroaică, s.f. (
femeie care
face rost de
oameni de serviciu);
sămsări, vb. (a
face pe
samsarul).