1) și substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existență; sărman; nevoiaș; mizer. ♢ La cel ~ nici boii nu trag se spune despre cineva căruia nu-i merge, care suferă eșecuri în orice întreprindere. 2) și fig. Care nu are în măsură suficientă ceea ce trebuie; gol. Ținut ~. 3) și substantival Care trezește milă; vrednic de milă; biet; nenorocit; sărman. ~cii sinistrați! ♢ ~cul de mine (de tine) bietul de mine (de tine). /<sl. siraku
intranz. 1) A deveni sărac; a-și pierde averea; a se ruina; a se distruge. 2) A scădea din cantitate; a se împuțina. 2. tranz. A face să devină sărac. /Din sărac
f. 1) Lipsă a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sărac. ♢ ~ lucie (sau neagră) sărăcie extremă. A-și vedea de ~ a-și vedea de lucrul său (și a nu se amesteca în treburile altora). Vorba lungă (sau multă) ~a omului a) se spune atunci, când cineva pierde timpul vorbind prea mult; b) se spune pentru a arăta, că nu are rost să mai continue discuția. 2) Cantitate neînsemnată și insuficientă de ceva. ~ de idei. 3) peior. Lucru sau ființă lipsită de valoare, de importanță. [G.-D. sărăciei] / sărac + suf. ~ie