scîndúră (-ri),
s.f. –
Bucată de
lemn cu
formă dreptunghiulară, obținută prin tăierea longitudinală a
buștenilor. – Mr.
scîndură, megl.
scǫndură. Lat.
scandŭla (Pușcariu 1552; REW 7652), cf. calabr.
scándula, cat.
escandia, sp.
escanda (arag.
escalla),
port.
escandea. – Der.
scîndurea, s.f. (scîndură
mică;
bulfeu la
jug);
scîndurice, s.f. (scîndură
mică;
piedică la războiul de
țesut);
scîndurărie, s.f. (scînduri
multe; depozit de scînduri).