scrînciób (-buri),
s.n. –
Leagăn. – Var. Munt.
scîrcium. Origine incertă, probabil expresivă, cf.
cocioabă, cociorbă, și pe de altă
parte,
scîrț, scripet. Legătura cu vb.
a scrînti „a se răsuci” (Scriban) nu este verosimilă. – Der.
scrînciobar, s.m. (Mold.,
persoană care închiriază scrîncioburile la sărbători).