slávă (-ắvi),
s.f. –
1. Glorie, onoare, exaltare,
preț. –
2. Fericire. –
3. Văzduh,
cer. Sl.
slava (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347). – Der.
slăvi, vb. (a glorifica, a exalta, a
înălța), din sl.
slaviti;
slăvitor, adj. (cîntec de
glorie, Te Deum), din sl.
slavoslovije, după gr. δοξολογία;
slavoslovi, vb. (a cînta
imnuri), din sl.
slavosloviti, înv.;
proslăvi, vb. (a glorifica; a preamări; refl., Mold., a se preamări), din sl.
proslaviti;
pravoslavie, s.f. (înv., orotodoxie), din sl.
pravoslavije;
pravoslavnic, adj. (
ortodox), din sl.
pravoslavinŭ.