smiorcăní
,
smiorcănésc, vb. IV (reg.)
1. a plânge (a se preface că plânge) înăbușit (alintat și prefăcut) trăgând aerul pe nas cu zgomot; a (se) smiorcăi.
2. (despre
copii) a bate (făcând să plângă).
3. (despre pisici) a întărâta.
4. a
produce un zgomot asemănător clipocitului apei (prin mișcare, izbire).