Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția sortilor definiție dex
sortilor
găsește rime pentru
sortilor
SOÁRTĂ,
sorți
,
s.f.
1.
(În
concepțiile
mistice
)
Forță
supranaturală
despre
care se
crede
că
hotărăște
irevocabil
,
fatal
, toate
acțiunile
și
întâmplările
din
viața
oamenilor
;
destin
,
fatalitate
,
noroc
,
scrisă
,
ursită
.
2.
Totalitatea
evenimentelor
(
accidentale
sau nu) care
compun
viața
(sau o
parte
a
vieții
) unei
ființe
(
umane
);
condiție
de
viață
. ♦
Evoluție
,
desfășurare
(a unei
acțiuni
);
deznodământ
. – Lat.
sors, -
tis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sortilor
SOÁRTĂ
s.
1.
destin
,
fatalitate
,
menire
,
noroc
,
predestinare
,
ursită
,
zodie
, (livr.)
fatum
, (
rar
)
predeterminație
, (înv. și pop.)
striște
, (pop.) dată,
făcut
,
noroceală
,
norocire
,
orândă
,
parte
,
rânduială
,
scrisă
,
soroc
, (înv. și
reg
.)
sorocire
, (
reg
.)
ursă
,
urseală
, (înv.)
predestinație
,
preursire
,
preursită
,
triște
,
ursitoare
, (
grecism
înv.)
proorizmos
, (fig.)
stea
.
(
Așa
i-a
fost
~.)
2.
situație
,
stare
.
(Nu
știe
nimic
de ~
lor
.)
3.
deznodământ
,
sfârșit
.
(~
bătăliei
s-a
decis
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sortilor
SOÁRTĂ
s. v.
placentă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia sortilor
soártă
s. f., g.-d.
art
.
sórții
;
pl.
sorți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia sortilor
SOÁRT//Ă sorți
f.
1)
(în
concepții
mistice
)
Forță
supranaturală
despre
care se
crede
că
determina
desfășurarea
evenimentelor
;
ursită
;
fatalitate
;
destin
.
~
vitregă
. ~
crudă
. 2)
Concurs
de
împrejurări
inevitabile
. ♢
În
voia
~ei
la
întâmplare
. 3)
Rezultat
final
al unei
acțiuni
;
deznodământ
. [G.-D.
sorții
] /<lat.
sors,~
tis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia sortilor
soártă
s. f., g.-d.
art
.
sórții
(în expr. și:
soártei
); pl.
sorți
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia sortilor
soárte (-órți),
s.f. –
1.
Destin
,
ursită
. –
2.
Ipostază
,
circumstanță
,
stare
,
condiție
. –
3.
Parte
rezervată
de
destin
fiecăruia
. –
4.
Operație
magică
pentru
a
ghici
viitorul
. –
5.
Sistem
de
recrutare
pentru
serviciul
militar
. –
6.
Probabilitate
favorabilă
. –
7.
Placentă
. – Var.
soartă
.
Mr.
soarte
„
placentă
”, megl.
sorți
.
Lat.
sǒrtem
(Pușcariu 1603; REW 8107), cf. it.,
port
.
sorte,
prov., fr., cat.
sort
,
sp.
suerte.
Cu
sensurile
4-6 se
folosește
mai
ales
la pl. Der. din lat. *
exorta
, de la
exorῑri
(Giuglea,
Cercetări
,
23;
Pascu
, I, 158) este
improbabilă
. Cf.
alb
.
šort
(Philippide, II, 556). Der.
sorti
,
vb. (a
destina
, a
predestina
; refl., Munt.,
despre
un
copil
– a
face
pe el);
sorți
(var.
însorți
), vb. (a
arunca
sorții
; a
face
vrăji
);
sorțar
,
s.m. (
persoană
care a
tras
la
sorți
pentru
serviciul
militar
);
sorțaș
,
s.m. (
persoană
ursită
). – Din
rom
.
provine
bg.
soarta
„
placentă
” (Capidan,
Raporturile
,
228).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia sortilor
soárte (-órți),
s.f. –
1.
Destin
,
ursită
. –
2.
Ipostază
,
circumstanță
,
stare
,
condiție
. –
3.
Parte
rezervată
de
destin
fiecăruia
. –
4.
Operație
magică
pentru
a
ghici
viitorul
. –
5.
Sistem
de
recrutare
pentru
serviciul
militar
. –
6.
Probabilitate
favorabilă
. –
7.
Placentă
. – Var.
soartă
.
Mr.
soarte
„
placentă
”, megl.
sorți
.
Lat.
sǒrtem
(Pușcariu 1603; REW 8107), cf. it.,
port
.
sorte,
prov., fr., cat.
sort
,
sp.
suerte.
Cu
sensurile
4-6 se
folosește
mai
ales
la pl. Der. din lat. *
exorta
, de la
exorῑri
(Giuglea,
Cercetări
,
23;
Pascu
, I, 158) este
improbabilă
. Cf.
alb
.
šort
(Philippide, II, 556). Der.
sorti
,
vb. (a
destina
, a
predestina
; refl., Munt.,
despre
un
copil
– a
face
pe el);
sorți
(var.
însorți
), vb. (a
arunca
sorții
; a
face
vrăji
);
sorțar
,
s.m. (
persoană
care a
tras
la
sorți
pentru
serviciul
militar
);
sorțaș
,
s.m. (
persoană
ursită
). – Din
rom
.
provine
bg.
soarta
„
placentă
” (Capidan,
Raporturile
,
228).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia sortilor
SOÁRTE
s.f. v.
soartă
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia sortilor
SORȚ,
sorți
,
s.m. (De
obicei
la pl.)
Sistem
de
alegere
, de
desemnare
, de
repartiție
prin
aruncarea
unor
zaruri
, prin
tragerea
unor
bilete
etc., care
lasă
să
decidă
întâmplarea
,
dând
șanse
egale
tuturor
participanților
;
zar
sau
bilet
folosit
la această
operație
. ♢ Expr.
A
trage
la
sorți
=
a)
a
hotărî
, prin
sorți
, o
împărțeală
, un
câștig
etc.; a
participa
, ca
parte
interesată
, la o
alegere
prin
sorți
;
b)
(În
vechiul
sistem
de
recrutare
) a
recruta
pentru
îndeplinirea
serviciului
militar
prin
sistemul
sorților.
A
cădea
(sau
a
ieși
) la
sorți
= a fi
ales
sau
desemnat
prin
sorți
.
A se
alege
sorții
= a se
ajunge
la un
rezultat
, a se
clarifica
o
situație
.
Sorți
de
izbândă
=
posibilități
de
reușită
;
șansă
. –
Refăcut
din
sorți
(pl. lui
soartă
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia sortilor
SORȚ ~i
m. mai
ales
la pl.
Mod
de
alegere
,
realizat
prin
aruncarea
zarurilor
, prin
tragerea
unor
bilete
etc.
astfel
,
încât
rolul
decisiv
revine
întâmplării
.
♢ A
trage
la ~i
a
hotărî
ceva prin
sorți
.
(A avea) ~i de
izbândă
(a avea)
posibilități
de
reușită
. /Din
sorți
pl. de la
soartă
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia sortilor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK