sprinceánă (-éne),
s.f. –
1. Fire de
păr crescute în
linie arcuită deasupra
ochiului. –
2. Muche, contrafort. –
3. Bombeu, vîrf de încălțăminte. – Var.
sprînceană. Mr.
suprăceană. Lat. *
supercenna în
loc de *
supergenna, cf.
geană și sp.
sobreceño (Batistti, II, 953; cf. Cipariu,
Gram., 48; Cihac, I, 107). Urmașul
rom., *
spriceană (cf. mr.), a
primit un infix nazal, ca în
port.
sobrancelha;
î în
loc de
i este recent,
puțin răspîndit și pare să
răspundă unei preocupări de
armonie vocalică, ca de ex. în
obrinteală ›
obrînteală. În
general se propune etimonul lat.
supercĭlium (Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 111; Pușcariu 1629; Tiktin; REW 8459; Candrea), care pare mai dificil fonetic și care, în orice
caz, necesită
ipoteza unei contaminări cu
geană. Confuzia cu
sufruncea (Șeineanu,
Semasiol., 105; Meyer,
Alb. St., IV, 120; Tiktin) nu pare posibilă. După Byck-
Graur, 21,
i din
sprinceană se explică prin influența pl.
Uz general (
ALR, I, 21). – Der.
sprincenat, adj. (cu
sprîncene mari).