sprínten (-nă),
adj. –
1. Agil, vioi,
iute, rapid. –
2. Îmbrăcat lejer. – Var. înv.
sprintin. Sl. *
sŭprętinu (Miklosich,
Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 359; Tiktin; Conev 100), de la
sŭprętati „a se strînge”, cf. slov.
spreten „
abil”, sb., cr.
spretan „
abil,
iscusit”. – Der.
sprinteni, vb. (a da agilitate; refl., Trans., a se
lupta);
sprintenior (var.
sprinte(i)or), adj. (militar înarmat
ușor);
sprintenime, s.f. (
trupă ușor înarmată);
sprinteneală (var.
sprintenie), s.f. (agilitate, ușurință).