steájer
,
steájăre, s.n. (pop.)
1. par înfipt în
pământ în mijlocul unei arii de treierat cu
cai, în jurul căruia de înfășoară funia în timpul treieratului.
2. (fig.; înv.) centru.
3. (reg.; în formele:
șteajer, ștejer) prăjină ascuțită la
capete și
înfiptă în
pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de
fân; par.
4. (reg.; art.) steaua polară.