ștémpel
,
ștémpele, s.n. (reg.)
1. inscripție, emblemă, semn, parafă.
2. instrument de ștampilat; ștampilă sigiliu, pecete.
3. timbru, marcă.
4. copac marcat care constituie semnul de hotar dintre două parchete de pădure.
5. (înv.; în forma:
stempel) unealtă care servește la gravare sau perforare; poanson.
6. vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă;
patriță.
7. (în exploatarea lemnului) fiecare dintre proptelele de lemn pe care se sprijină ulucul (jilipul) în porțiunile de teren accidental.
8. poarta stăvilarului.