șterpelí (-lésc, -ít),
vb. –
1. A
fura, a sustrage ceva. –
2. (Cu compl.
o) A
scăpa, a o
rupe la
fugă. –
3. A
atinge ceva
ușor și în treacăt. Creație expresivă, după
cum o inidică suf.
-li;
coincide semantic cu
a șterge, 5,7 și 8 și formal cu
tearfă, cf.
terfeli. Legătura cu germ.
stibitzen „a
fura” (Tiktin) sau cu mag.
terpedni „a se întinde” (Scriban) este îndoielnică. – Der.
șterpeleală, s.f. (
furt);
șterpelici, s.m. (borfaș).