stoárce (-orc, -ors),
vb. –
1. A
presa, a
scoate, a extrage. –
2. A obține. –
3. A epuiza, a extenua. – Mr.
storcu, storșu, stoarcere. Lat.
extŏrquēre, cu
schimb de
conjug. ca
toarce (Pușcariu 1649; REW 3094), cf. it.
storcere, prov., cat.
estorcer, v. fr.
estordre, sp.
estorcer. – Der.
stors, s.n. (acțiunea de a
stoarce);
storsură, s.f. (
lichid stors,
suc);
storcoși, vb. (a
strivi, a
face terci), cu suf. expresiv -
oși.