stropí (-pésc, ít),
vb. – A
uda ușor, a împroșca cu
apă. Sl.
*sŭtropiti, în
loc de
kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb.
kropiti, pol.
skropić. – Der.
strop, s.m. (picătură; cantitate infimă), deverbal;
stropelniță, s.f. (
Banat, praftură de fierar);
stropeală, s.f. (udare, umezeală);
stropitoare, s.f. (udătoare);
stropitură, s.f. (udare, umezire).