strungár, -ă,
s.m. și n., adj.
1. (s.m.; pop.)
cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse;
strungaci,
strungaș, mânător, mânzar, mânzărar.
2. (s.n.; reg.; în forma:
strungariu)
preducea,
potricală, perforator.
3. (s.m.; reg.) deschizătură îngustă prin care trec oile pe rând; strungă, portiță, strungăreață.
4. (s.n.; reg.)
coclet (la războiul de țesut).
5. (reg.; în forma:
strungariu) miuerușcă, femelă.
6. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreață,
strungaci,
strungaș.