substantivați, -te adj. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) Care este întrebuințat în funcție de substantiv, care a devenit substantiv. – V. substantiva.
substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcție de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decât substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver.