sucálă (-le),
s.f. –
1. Depănătoare, vîrtelniță. –
2. Frigare. –
3. Coarbă. – Megl.
sucală. Bg., sb., slov.
sukalo (Tiktin; Conev 60). – Der.
sucălete, s.m. (
sul);
sucăli, vb. (a
coase prost, a însăila; a
sîcîi, a
deranja, a
pisa), considerat ca expresiv datorită finalei -
li și
asociat cu vb. ca
cicăli, sîcîi, cîrcăli, etc. (după Drăganu,
Dacor., V, 372, din mag.
szurkál „a
împunge”).