SUPRAFÁȚĂ,
suprafețe, s.f.
1. Partea
exterioară sau de deasupra a unui corp; față. ♢ Loc. adv.
La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial.
2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii și lățimii, măsurată în unități la pătrat. ♢
Suprafață de respirație = suprafață pulmonară care dă capacitatea respiratorie. ♦ (Geom.) Arie
2 limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Din
supra- +
față (după fr.
surface).