tăún (-ni),
s.m. – Trîntor (Tabanus bovinus). – Var.
tăune. Mr.
tăun, megl.
tăun. Lat.
tăbānus, prin intermediul unei
forme vulgare *
tăbǒnem (Diez, I, 406; Pușcariu 1720; REW 8507; Tiktin; Meyer-Lübke,
Dacor., III, 643;
Graur,
BL, V, 114) sau mai probabil
direct din
forma clasică, printr-un intermediar *
tăîn, modificat ca *
înăîntru ›
înăuntru.