tîști
interj. – Exprimă
ideea de săritură neașteptată. – Var.
țusti. Creație expresivă, cf.
fîș(t). – Der.
țîșni (var.
țișni), vb. (a izvorî, a
ieși; a
ieși în
sus cu
putere, a emana), în
loc de *
țîștni, cu suf. expresiv -
ni;
țîșnitor, adj. (care izvorăște, care emană cu avînt);
țîșnitură, s.f. (
salt, săritură; șuvoi);
țușcă, s.f. (
batistă cu
noduri cu care se
bat cei ce
pierd la anumite
jocuri; varietate de
oi);
țîșpoacă (var.
țîșmoacă), s.f. (poșircă; Mold.,
lapte acru);
țiștoacă, s.f. (tinerică, domnișoară);
țoșcă (var.
toșcă), s.f. (
sac, desagă), comtaminat cu
tașcă.