TÁVĂ,
tăvi, s.f.
1. Obiect plat de metal sau de lemn, având forme diferite și marginile puțin ridicate, pe care se
aduc la masă farfuriile, tacâmurile etc.; tabla. ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri și prăjituri.
2. (În expr.)
A da pe cineva tava (sau
tavă) = a
tăbărî asupra cuiva.
3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o
tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.)
tavá s.f.] Tc.
tava.