teáfăr (-ră),
adj. –
1. Intact, nevătămat,
întreg. –
2. Cuminte, înțelept. Origine necunoscută.
Ar putea fi ngr. σταθερός „constant, statornic, stabil”. Der. propuse pînă
acum, din sl. *
techinŭ › bg.
tehen „al
lor” (Tiktin), de la un gr. *τράφερος (Giuglea,
RF, II, 63) sau din sl.
tνrŭdŭ „puternic” (Scriban) nu sînt mai convingătoare. Nu
știm dacă are vreo legătură cu
teferici.