teárfă (-erfe),
s.f. –
1. Cîrpă,
zdreanță,
otreapă. –
2. Sanda stricată. –
3. Femeie stricată. Creație expresivă. Aparține aceleiași
rădăcini cu
tărbăci „a
murdări”, de unde și var.
tarbă, s.f. (Mold., prostituată); probabil în
loc de *
ta(r)vă, cf.
tava „tăvălindu-se”. Esre dubletul lui
tîrfă, s.f. (prostituată). Der. din
rus.
trjapica „cîrpă” (Cihac, II, 405), cf.
otreapă, sau din ngr. τέρφος „
piele” (Diculescu,
Elementele, 471) nu este probabilă; după Lacea,
Dacor., IV, 781-85, din mag.
terh, sl.
terhŭ „încărcătură”, cf.
tárhat. Der.
terfar (var. Bucov.
cherfariu), s.m. (
rudă a miresei care
ajută la
dus zestrea în
casa viitorului
soț);
terfăroaie (var.
terfariță), s.f. (
femeie din
familie care
ajută mireasa);
terfărie, s.f. (
petrecere la
casa mirelui),
cuvinte din Trans.;
terfeli (var.
terveli, derveli), vb. (a
murdări, a mînji; a
păta, a
prihăni; a
defăima, a discredita, a dezonora), cu suf. expresiv
-li (Tiktin; Candrea;
Graur,
BL, VI, 146; după Scriban,
Arhiva, 1912, 190, din mag.
tereferelni „a trăncăni”; după Bogrea,
Dacor., IV, 853, din mag.
tréfal „a glumi”);
terfelog (var.
terfeloagă, tărfălog, tîrfălog), s.n. (
carte fără valoare, maculator,
ruptură; document
foarte uzat);
terfelegos, adj. (Mold., zdrențăros,
murdar, unsuros);
terfos, adj. (Mold., înv., zdrențăros);
terfeleală, s.f. (murdărie,
noroi);
ștoarfă (var.
ștoalfă), s.f. (
femeie murdară,
otreapă),
poate prin contaminare cu
a șterge „a
freca” (
Iordan,
BF, IV, 195);
tofăi, s.f. (a se
bălăci, a se
murdări), în Mold., cu pierderea lui
r. – Cf.
tohoarhă, care probabil este în relație cu aceeași
rădăcină expresivă.