TÉME,
tem, vb. III.
1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a simți
teamă. ♢ Expr.
Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător.
Mă tem... = mi-e
teamă că..., mi se pare că..., socotesc că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji.
2. Tranz. (Pop.) A fi gelos; a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie. – Lat
timĕre (= timere).