țeápăn (-nă),
adj. –
1. Rigid, inert. –
2. Rezistent, solid,
tare. –
3. Strașnic, grozav, puternic. – Var.
țapăn. Sl.
cĕpĕnŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 430; Conev 93). – Der.
înțepeni (var.
țepeni), vb. (a se întări, a se împietri, a
deveni rigid, a pironi, a fixa, a țintui; a
propti, a
prinde; a rămîne nemișcat, a
sta locului), din sl.
cĕpĕniti sę;
țepenie, s.f. (rigiditate;
putere,
vigoare).
Istoria cuvintelor sl. nu este
clară.