tígvă (-ve),
s.f. –
Dovleac,
bostan (Lagenaria
vulgaris). –
2. Vas făcut dintr-un
bostan gol. –
3. Bidon,
ploscă. –
4. Cap,
devlă. –
5. Hîrcă, craniu. – Var.
tidvă, titvă, tivgă, tivdă, tiugă. Sl.
tyky „tigvă” (Miklosich,
Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 409; Tiktin;
Iordan,
BL, VIII, 123; Petrovici,
Dacor., X, 35), cf. sl.
tykvi, bg., sb.
tikva, pol.
tykwa, rus.
tykva (Vasmer, III, 160).
Tigvă și
tivgă circulă în principal în Munt.,
tidvă și
tidvá în Mold.,
tiugă în Olt. De la această ultimă var.
ar putea fi un dublet
teucă (var.
teică), s.f. (
vas de
lemn,
ciutură;
albie, canal; canal
mic la
moara de
făină), insuficient explicat de Tiktin (de la
tei), de Diculescu,
Elementele, 468 (din gr. τεῦχος „instrument,
covată”) și de Scriban (din tc.
tekne); cf.
teaucă, s.f. (
cotei; vorbăreț), explicabil semantic plecînd de la
zgomotul produs de
apa morii sau mai precis de titirezul ei. Nu este
clară legătura cu
treucă, var. de la
teucă?