TONTORÓIUL
s.n.
art. în expr. v.
TONTOROI. (În expr.)
A juca (sau
a sări)
tontoroiul = a juca sau a dansa cu mișcări bruște și cu sărituri, fără ritm; a țopăi. (Fam.; în expr.)
A juca (pe cineva)
tontoroiul = a obliga (pe cineva) să se supună dorințelor, capriciilor cuiva. [Var.:
țonțorói s.n.] [DEX '98]