tórbă (-be),
s.f. –
1. Traistă, desagă. –
2. Geantă de vînător. –
3. Toc,
teacă pentru
săgeți. –
4. Raniță sau
cutia negustorului ambulant. – Var.
tolbă, tulbă. Mr.
torbă. Bg., sb., rut.,
rus., tc.
torba, cf. ngr. τορβᾶς (Miklosich,
Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 425; Tiktin; Conev 77).
Istoria cuvîntului nu este
clară. Se pune de
obicei în legătură var.
tolbă cu sl.
tulŭ „
teacă”, explicație care nu pare suficientă. Și nici legătura dintre sl. și tc. – Der.
tolbaș, s.m. (negustor ambulant).