trînd (-dă),
adj. –
1. Leneș, trîndav. –
2. Puhav,
moale. Creație expresivă, simplă var. a lui
tînd-, cf.
tînt, tîndală, cu
r infix. Legătura cu sl.
trątŭ „o anumită
boală” (Tiktin; Candrea; Byhan 339) nu pare probabilă. – Der.
trîndav, adj. (leneș, puturos);
trîndăvi, vb. (a lenevi, a se puturoși);
trîndăvie, s.f. (lenevie, inactivitate);
trînduș, adj. (Bucov., leneș; insectă, Gestrupes stercorarius);
trămînda (var.
tămînda), vb. (Trans., a trîndăvi, a
lăsa treaba pe mai tîrziu);
t(r)ămîndău, s.m. (leneș,
haimana);
trînji, s.m. pl. (hemoroizi, hidropizie;
plantă,
Ranunculus illyricus), de la pl. lui
trînd (după Miklosich,
Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 422; Loewe 32; Conev 100, din sl.
trądŭ „dizenterie”);
trinjin, s.n. (
plantă, Sedum
acre);
trînjoaică, s.f. (
plantă,
Ranunculus illyricus).