trăgăná (-néz, -át),
vb. – A
lungi, a amîna, a tergiversa, a
lucra încet. – Der.
tărăgăna, t(ă)răgă(n)i, străgăni. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *
tragῑnāre (Pușcariu 1753; REW 8837; Rosetti, I, 58; Candrea), cf. it.
straschinare, fr.
traîner, sp.,
port.
trajinar; trecerea lui
gi ›
gă este analoagă cu
mesteacăn, leagăn (Tiktin). În
ciuda acestor coincidențe, explicația pare insuficientă; mai degrabă
ar fi o der. internă, de la
trage cu suf. expresiv -
na, ca în alte
cazuri clăti(na), ruși(na), tîmpi(na). – Der.
trăgăneală (var.
străgăneală, tărăgăială, trăgănitură), s.f. (tergiversare, întîrziere);
trăgănitor, adj. (lent, întîrziat, leneș);
trăgănac, s.m. (
plantă,
Potentilla reptans).