trăí (-ăésc, -ít),
vb. –
1. A fi în viață, a exista. –
2. A
locui, a
sta. –
3. A coabita, a conviețui. –
4. A avea relații strînse, a fi în concubinaj. –
5. A
dura, a fi permanent, a se menține. –
6. (Înv.) A
crea, a da viață. –
7. A suporta, a experimenta. – Megl.
trăiés, trăiri „a suporta”. Sl.
trajati „a
dura” (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Șeineanu,
Semasiol., 191; Tiktin), cf. bg.
traja „a
trăi”, sb., cr., slov.
trajati „a
dura”. A înlocuit pe
via „a
trăi”, cf.
aici. Bg. pare a reproduce evoluția semantică a
rom. Der. din lat.
trahĕre, cf. it.
tirare avanti (Rohlfs,
Differenzierung, 62) nu pare probabilă. Der.
trai, s.n. (viață, existență;
ședere);
trainic, adj. (
viu, care
trăiește, existent; durabil, rezistent), cu suf. -
nic și în
parte cu semantismul sl., cf. sl.
trajanŭ „durabil”;
netrainic, adj. (efemer, de
scurtă durată);
trăinicie, s.f. (soliditate, rezistență);
trăitor, adj. (
viu, care
trăiește, stătător, locuitor).