treáptă (-épte),
s.f. –
1. Una din
suprafețele orizontale care
alcătuiesc o
scară. –
2. Grad, rang,
categorie. –
3. Generație,
grad într-un
arbore genealogic. Lat.
traiecta, de la
traiicĕre (Densusianu,
Rom., XXXIII, 273; Pușcariu 1756;
Iordan,
Dift., 47; REW 8842;
Graur,
BL, V, 115), cf.
trece. – Der.
treptat, adv. (gradual), formație artificială, din
sec. XIX;
treptuit, adj. (înv., eșalonat).