trosc
interj. – Imită
zgomotul de pocnet. Creație expresivă, cf.
pleosc, sl.
trĕskŭ „pocnet”. – Der.
trasc (var.
treasc), s.n. (
Banat, petardă),
legat probabil de sl.
trĕskŭ (Tiktin), mag.
tarack (Candrea);
trăscări, vb. (
Banat, a trosni, a
face zgomot);
troscăi (var.
troscăni), vb. (a
face zgomot, a trosni, a scîrțîi);
troscot, s.n. (
zgomot, trosnet, gălăgie), a
cărui legătură cu rut.
troskit (Candrea) nu este evidentă;
trosni (var.
trozni), vb. (a
face zgomot, a pocni, a pîrîi), probabil în
loc de
*troscni, cu suf. expresiv
-ni (după Tiktin, Candrea și Scriban, de la
trăsni, soluție ce pare
puțin plauzibilă;
troscăială (var.
troscăneală), s.f. (
zgomot, gălăgie);
trosnet, s.n. (
zgomot, pîrîit);
trosnitor, adj. (care trosnește);
trosnitură, s.f. (pocnitură). Cf.
trăscău.