túmbă (-be),
s.f. – Săritură
peste cap rotire a
corpului în
aer. – Mr.
tumbă, culutumba, megl.
tumbă. Creație expresivă, care
ar putea fi anterioară
rom. (Pușcariu 1770; REW 8975; Tiktin), cf. it.
tombolo, fr.
tomber, prov., cat.
tombar, ngr. τοῦμπα. Mr., megl. nu trebuie să se
confunde cu mr.
tumbă „mormînt”, din lat.
tumba (REW 8977), cuvînt care s-a
pierdut pierdut în
rom. Bg.
tumba trebuie să provină din
rom. (Capidan,
Raporturile, 213).