țúndră (-re),
s.f. –
1. Haină groasă. –
2. Cîrpă. –
3. Femeie stricată, prostituată. Origine incertă. Se consideră
drept der. din mag.
condra, rut.
cundra „cîrpă” (Tiktin; Candrea, Gáldi,
Dict., 166),
dar aceste cuvinte ar putea proveni din
rom. Cf.
țoandră;
ar putea fi
vorba de un cuvînt expresiv, cu același sens și fonetism ca
buleandră, fleand(u)ră, handră. Hasdeu,
Col. lui Traian, 1873, 218, se gîndea la un dacic *
tunndra. Cf.
țandără.