turn (-nuri),
s.n. –
1. Construcție prismatică sau cilindrică mai
înaltă decît construcțiile din
jur. –
2. Tură,
piesă de
șah. Germ.
Turm, prin intermediul
săs.
Turn (Cihac, II, 428; Borcea 215; Tiktin), cf. sb.
torm, turan, slov.
turen, mag.
toron(y).