Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția urati definiție dex
urati
găsește rime pentru
urati
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
prati
,
urani
,
urat
(urare),
urat
(adj., s.m.),
urămi
,
urât
,
urâți
Cuvinte apropiate:
prati
,
urani
,
urat
(urare),
urat
(adj., s.m.),
urămi
,
urât
,
urâți
URÁ
2
,
urez
, vb. I.
1.
Tranz. (
Construit
cu
dativul
) A
adresa
cuiva o
dorință
de
bine
(cu
prilejul
unei
aniversări
, al unui
început
de
acțiune
etc.); a
închina
în
sănătatea
cuiva.
2.
Intranz. A
recita
versuri
populare
care
conțin
urări
,
când
se
umblă
cu
colindul
. – Lat.
orare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia urati
ÚRA
1
interj.
Exclamație
care
exprimă
însuflețire
,
entuziasm
,
aprobare
,
îndemn
etc. – Din
rus
.
ura
,
fr.
hourra.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia urati
URÁT
2
,
urați
, s.m. (
Chim
.)
Sare
a
acidului
uric
. – Din fr.
urate
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia urati
URẤT, -Ă,
(
I
)
urâți, -te
, adj., (
II
) adv., (
III
) s.n.
I.
Adj.
1.
Care are o
înfățișare
neplăcută
, care este
lipsit
de
frumusețe
, de armonie:
p. ext.
pocit
,
hâd
,
hidos
.
2.
Care
displace
, care
trezește
repulsie
(
morală
);
urâcios
,
nesuferit
. ♦ (
Despre
comportare
,
fapte
)
Contrar
moralei
,
dreptății
,
bunei
-
cuviințe
;
necuviincios
;
imoral
;
reprobabil
. ♦
Neplăcut
;
grav
.
3.
(
Despre
timp
)
Posomorât
,
ploios
,
friguros
,
II.
Adv. Într-un
mod
neplăcut
,
nepotrivit
,
imoral
. ♢ Expr.
A se
uita
urât
la cineva
= a
privi
cu
dușmănie
pe cineva.
III.
S.n.
1.
Stare
sufletească
apăsătoare
provocată de
teamă
, de
singurătate
, de
lipsă
de
ocupație
, de
viață
banală
etc.;
plictiseală
;
indispoziție
. ♢
Loc
. prep.
De
urâtul
cuiva
(sau
a ceva
) = din
cauza
plictiselii
sau
aversiunii
(provocate de cineva sau de ceva). ♢ Expr.
A-i fi
(cuiva)
urât
=
a)
a se
teme
(în
singurătate
);
b)
a se
plictisi
.
A-și
face
de
urât
= a se
distra
, a-și
alunga
plictiseala
.
A ține cuiva de
urât
= a
sta
în
compania
cuiva (
pentru
a nu se
plictisi
).
2.
Dezgust
,
aversiune
față
de cineva sau de ceva. – V.
urî
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia urati
URÂȚÍ,
urâțesc
, vb. IV. Tranz. și refl. A
face
să
devină
sau a
deveni
urât
; a (se)
sluți
, a (se)
poci
. – Din
urât
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia urati
URÎ,
urăsc
, vb. IV.
1.
Tranz. A avea un
puternic
sentiment
de
antipatie
, de
dușmănie
împotriva
cuiva sau a ceva; a nu
putea
suferi
pe cineva sau ceva.
2.
Refl. impers. (
Construit
cu
dativul
) A se
plictisi
, a se
sătura
de ceva sau de cineva. ♢ Expr.
A i se
urî
cu
viața
= a nu mai
dori
să
trăiască
. – Lat.
*horrire
(=
horrere, horrescere
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia urati
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK