ursúz (-ză),
adj. – Morocănos,
posac, neprietenos. – Var.
hursuz și der. – Mr.
ursuz. Tc.
ogursuz „nefericit”, din gr. ỏγούρι ‹ lat.
augurium (Roesler 604; Șeineanu, II, 374), cf. ngr. ỏγουρσούζης. – Der.
ursuzlîc (var.
ursuzluc), s.n. (nenoroc, ghinion,
pacoste), din tc.
ogursuzluk.